Gaming-ul: Pasiune sau dependenta?

dependenta de jocuri videoIn ultima vreme, de cand scriu pe blog, am atins niste subiecte pe care nu toata lumea le intelege, sau multa lume vorbeste despre ele.

In acest articol as dori sa ating subiectul “Gaming“. Ce inseamna gaming-ul, din punctul meu de vedere, si ce urmari poate avea, sau are deja asupra celor care se considera gameri, si asupra familiilor lor. Iar aici voi include si experieta proprie, precum si a familiei mele, incercand sa imi aduc aminte si de inceputuri.

Momentele… de inceput ca sa spun asa, in care am descoperit jocurile pe calculator au fost de la varste fragede, 8-9 ani, cand, pe de-o parte… am fost privat de “iesit-ul in curtea blocului” cu prietenii, din cauza unor probleme de sanatate… o grija putin exagerata a mamei de a nu ma rani…

Tin minte ca ma jucam 18 Wheels of Steel, un joc in care eram soferul unui camion, si duceam vagoanele cu marfa dintr-un capat in altul al americii, cumparam camioane noi, le faceam tot felul de upgrade-uri, si nu ma puteam opri. Trebuia sa fac cat mai multe curse pentru ca sa fac cat mai multi bani…
Ma jucam pe ascuns, cat mama era la munca. La ora 14.00 ieseam de la scoala, la 14.30 ajungeam acasa, si pana la 15.30 cand trebuia sa apara mama acasa, trageam tare pentru cursele respective. Cand ajungea mama acasa, stia ca ma jucasem pe calculator, pentru ca eram atat de concentrat la joc, incat ma imbujoram, sa termin repede cursa, si sa iau alta…

Chiar si dupa ce m-am casatorit am avut o mica problema cu jocurile pe calculator, cum ar fi World of Warcraft, League of Legends, sau Dota 2. Insa, avand business-ul am inceput sa ma deconectez de la serverele jocurilor enumerate, si sa ma conectez la serverele mele, pentru mentenanta, programare, si restul situatiilor ce tineau de munca, pentru a mai baga un banut in plus in bugetul familiei.

Studiind din exterior aceasta problema, am inceput sa gasesc pe internet diferite cazuri, mult mai nasoale decat ale mele… soti dependenti de jocuri, neveste disperate din cauza neimplicarii barbatilor in familie, chiar si divorturi din cauza jocurilor pe PC sau console video.

De asemenea, cunosc pe cineva a carui sot a spart 2 tablete, si un telefon din cauza jocurilor. pasiune sau dependenta

Am citit despre sotii care au spart consolele si televizoarele, dupa o rugaminte de a sta cu copilul, si un raspuns indiferent: “Nu pot acum”. Cunosc persoane care prefera sa stea sa se joace la PC, in loc sa isi imbratiseze sotia, sa o scoata la plimbare, sau pur si simplu sa manance in oras cu dansa. Cunosc persoane care au renuntat la scoala pentru a fi online pe raidurile de la WoW, si prezenti in campionatele de Counter-Strike:Global Offensive. Si este dureros sa afli aceste lucruri, tocmai de la persoanele de langa asa zisi-i “relaxati de jocuri”.

Si acum te intreb: este pasiune sau dependenta pana la urma jocurile video? Totul tine de limitele in care iti exteriorizezi dorinta de a te juca. Ca si eu, recunosc, ma joc unele jocuri, la anumitele ore ale zilei, cand stiu ca nu incurc, sau nu este nevoie de mine in casa, precum am scris si in articolul anterior. Nimeni nu iti va spune dupa ora 23.00 sa dai cu lavabil, sau sa speli vase. Intri si te joci clar, pentru o relaxare 30 minute, sau cel mult o ora. Dar nu iti pierzi intreaga zi in fata monitorului albastru, in timp ce copiii tai au nevoie de prezenta ta. Si nu vorbesc strict de prezenta fizica. Ci de implicarea ta in activitatile lor de zi cu zi: la masa, sa il ajuti, sau sa il inveti sa manance singur… sau auda un “Bravo” de la tatal lui, care este importat in viata familiei din toate punctele de vedere, nu doar din punct de vedere financiar.

La dependenta deja apar anumite stari psihice cum ar fi depresia, lipsa afectivitatii fata de cei dragi, iesiri necontrolate la suparari si nervi, frustrari produse din cauza pierderilor unor nivele, sevraj, agitatie psihomotorie, anxietate, dar apar si simptomele fizice cum ar fi usoare rani la incheieturile mainilor, dureri de spate, ceafa, umeri, dureri de cap, sau dureri ale degetelor.

Exista 2 lucruri ce poti sa faci in favoarea acestor persoane: ori ramai alaturi de el, si incerci sa il deconectezi de la jocuri, impunandui sa faceti sport impreuna, diferite activitati, ori ii dai pace, si il lasi in plata Domnului.

Celor care sunt in situatia de a avea pe cineva dependent de aplicatii, si jocuri, le doresc multa rabdare, pentru ei au nevoie de asta. Sincer, ma bucur ca nu am ajuns dependent de jocuri, dar ma macina ca sunt dependent de munca la calculator, despre care vom vorbi in alte articole viitoare.

 

Pana data viitoare, va doresc spor in toate!

We will be happy to hear your thoughts

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Raul IT
%d blogeri au apreciat: